În vremea aceea, Iuda i-a părăsit pe frații săi și a tras la un om din Adulam, numit Hira. Acolo Iuda a văzut-o pe fata unui canaanit, numit Șua; a luat-o de nevastă și s-a culcat cu ea. Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe care l-a numit Er. A rămas iarăși însărcinată și a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan. A mai născut iarăși un fiu, căruia i-a pus numele Șela; Iuda era la Czib când a născut ea. Iuda i-a luat întâiului său născut, Er, o nevastă, numită Tamar. Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, și Domnul l-a omorât. Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, și ridică sămânță fratelui tău!” Onan, știind că sămânța aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânța pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu-i dea sămânță fratelui său. Ce făcea el nu I-a plăcut Domnului, care l-a omorât și pe el. Atunci Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela!” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca frații lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.
Au trecut multe zile, și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el cu prietenul său Hira, adulamitul. I-au dat de veste lui Tamar despre lucrul acesta și i-au zis: „Iată că socrul tău se suie la Timna ca să-și tundă oile.” Atunci ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă. Iuda a văzut-o și a luat-o drept curvă, pentru că își acoperise fața. S-a abătut la ea din drum și a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?” El a răspuns: „Am să-ți trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un zălog până îl vei trimite?” El a răspuns: „Ce zălog să-ți dau?” Ea a zis: „Inelul tău, lanțul tău și toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat, apoi s-a culcat cu ea; și ea a rămas însărcinată de la el. Ea s-a sculat și a plecat; și-a scos marama și s-a îmbrăcat iarăși în hainele de văduvă. Iuda a trimis iedul prin prietenul său, adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o. I-a întrebat pe oamenii locului și a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici, la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.” Adulamitul s-a întors la Iuda și i-a spus: „N-am găsit-o și chiar oamenii de acolo au zis: «N-a fost nicio curvă aici.»” Iuda a zis: „Țină ce a luat, numai să nu ne facem de râs! Iată, am trimis iedul acesta, și n-ai găsit-o.” Cam după trei luni, au venit și i-au spus lui Iuda: „Tamar, nora ta, a curvit și a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Și Iuda a zis: „Scoateți-o afară ca să fie arsă!” După ce au scos-o afară, ea a trimis să-i spună socrului său: „De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, ale cui sunt inelul acesta, lanțurile acestea și toiagul acesta!” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, fiindcă nu i-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci. Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Și, în timpul nașterii, unul a scos mâna înainte; moașa i-a apucat mâna și a legat-o cu un fir roșu, zicând: „Acesta a ieșit cel dintâi.” Dar el a tras mâna înapoi și a ieșit fratele său. Atunci moașa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereț (Spărtură). În urmă a ieșit fratele lui, care avea firul roșu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cârmâziu).