El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria. Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să-L mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. I-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului!” Paște ca acesta nu se prăznuise din vremea când îl judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și al împăraților lui Iuda. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-a prăznuit un Paște ca acesta în cinstea Domnului, la Ierusalim. Mai mult, Iosia i-a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele Legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. Înainte de Iosia n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată Legea lui Moise, și chiar după el n-a fost niciunul ca el. Totuși, Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. Și Domnul a zis: „Îl voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum l-am lepădat pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului pe care o alesesem și Casa despre care zisesem: «Acolo va fi Numele Meu.»” Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea cronicilor împăraților lui Iuda? Pe vremea sa, faraonul Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei la râul Eufrat. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido cum l-a văzut. Slujitorii lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul țării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și faraonul Neco l-a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său, Iosia, și i-a schimbat numele în Ioiachim. L-a luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt și a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să i-l dea faraonului Neco.
Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
