Zaharia 1:8-21

Am avut noaptea o vedenie: se făcea că un om călare pe un cal roib stătea între mirți într-un umbrar, și în urma lui erau niște cai roibi, murgi și albi. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!” Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Sunt cei pe care i-a trimis DOMNUL să cutreiere pământul.” Și ei I-au răspuns Îngerului DOMNULUI care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul și, iată, tot pământul stă în nepăsare!” Atunci, Îngerul DOMNULUI a luat cuvântul și a zis: „DOAMNE al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?” DOMNUL i-a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. Iar îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Sunt cuprins de o mare râvnă pentru Ierusalim, pentru Sion, și sunt mânios cu o mare mânie împotriva neamurilor care trăiesc în tihnă, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au făcut și mai mult rău. De aceea, așa vorbește DOMNUL: Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită în el, zice DOMNUL Oștirilor, și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim.» Strigă din nou și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, DOMNUL va mângâia din nou Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»” Mi-am ridicat ochii și am văzut patru coarne. L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.” DOMNUL mi-a arătat patru meșteri. Eu am întrebat: „De ce au venit aceștia?” Și el a zis: „Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, așa încât nimeni n-a mai ridicat capul. Meșterii au venit să îngrozească și să frângă coarnele neamurilor care s-au semețit împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”