Tit 3:1-15

Adu‑le aminte să fie supuși stăpânirilor și autorităților, să le dea ascultare, să fie gata pentru orice faptă bună, să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreți, ci pașnici, arătând blândețe față de toți oamenii! Căci și noi eram cândva fără minte, răzvrătiți, rătăciți, înrobiți de tot felul de pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de dispreț și urându‑ne unii pe alții. Dar când s‑au arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne‑a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L‑a revărsat peste noi din belșug prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru, pentru ca, odată îndreptățiți prin harul Lui, să ajungem moștenitori ai vieții veșnice, după care nădăjduim. Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos pentru oameni! Dar de întrebările prostești, de genealogii, de certuri și controverse despre Lege să te ferești, căci sunt nefolositoare și zadarnice! După prima și a doua mustrare, depărtează‑te de cel ce aduce dezbinări, căci știi că un astfel de om este sucit și păcătuiește, scriindu‑și el însuși condamnarea! Când îi voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, grăbește‑te să vii la mine în Nicopole, căci m‑am hotărât să petrec iarna acolo! Asigură‑te degrabă că Zenas, juristul, și Apolo își pot continua călătoria, ca să nu ducă lipsă de nimic! Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile arzătoare, ca să nu fie neroditori. Toți cei ce sunt cu mine îți trimit salutări. Spune‑le salutări celor ce ne iubesc în credință! Harul să fie cu voi toți! [Amin!]