Romani 3:1-20

Care este deci avantajul iudeului, sau care este folosul circumciziei? Este mare, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le‑au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. Dar oare, dacă unii n‑au crezut, necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris: Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat. Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i‑am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, după cum este scris: Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu. Toți s‑au abătut și au ajuns netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul. Mormânt deschis este gâtlejul lor; limbile lor rostesc înșelăciune; venin de viperă este sub buzele lor; gura le este plină de blestem și de amărăciune; grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge; prăpăd și pustiire este în căile lor; și calea păcii n‑au cunoscut‑o: nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Știm însă că, ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.