Dimineața, pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l‑au văzut uscat din rădăcini. Petru și‑a adus aminte și I‑a zis lui Isus: „ Rabbí , iată, smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!” Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. De aceea vă spun: tot ce veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]
S‑au dus din nou la Ierusalim. Și, pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii și I‑au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți‑a dat autoritate să faci toate acestea?” Isus le‑a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!” Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți credeau că Ioan fusese într‑adevăr profet. Atunci I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”