YouVersion
Pictograma căutare

Luca 2:1-17

Luca 2:1-17 EDCR

În zilele acelea, a ieșit poruncă de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. Recensământul acesta s‑a făcut pentru prima dată pe vremea când Quirinius era guvernator al Siriei. Toți mergeau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – fiindcă era din casa și din seminția lui David – ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. Și L‑a născut pe Fiul ei întâi născut, L‑a înfășat și L‑a culcat într‑o iesle, pentru că la han nu mai era loc pentru ei. În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, păzindu‑și turma în timpul nopții. Și [iată că] un înger al Domnului li s‑a arătat și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei au fost cuprinși de o mare spaimă, dar îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți! Iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Acesta vă va fi semnul: veți găsi un copilaș înfășat și culcat într‑o iesle.” Și deodată, alături de înger a venit mulțime de oștire cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” După ce au plecat îngerii de la ei către cer, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem până la Betleem și să vedem ce s‑a întâmplat și ce ne‑a făcut cunoscut Domnul!” Au plecat în grabă și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe copilaș culcat în iesle. Când L‑au văzut, au povestit ce li se spusese despre copil.

Citește Luca 2