Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, lângă muntele numit al Măslinilor, a trimis doi ucenici, zicând: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! Dacă vă va întreba cineva de ce‑l dezlegați, să‑i spuneți: «Domnul are nevoie de el.»” Cei trimiși s‑au dus și au găsit așa cum li se spusese. Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le‑au zis: „De ce dezlegați măgărușul?” Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și L‑au așezat pe Isus deasupra. Când trecea El, oamenii își așterneau hainele pe drum.
Apropiindu‑se de povârnișul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau:
„ Binecuvântat este Regele ce vine
în Numele Domnului!
Pace în cer
și slavă în înălțimi!”
Unii farisei din mulțime I‑au zis: „Învățătorule, ceartă‑ți ucenicii!” Și El le‑a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!”
Când S‑a apropiat și a văzut cetatea, Isus a plâns pentru ea, zicând: „Dacă ai fi cunoscut, măcar în această zi, lucrurile ce‑ți pot aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când dușmanii te vor înconjura cu întărituri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile. Te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, fiindcă n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!”
Când a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau [și cumpărau în el], zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune» ,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .”
Isus dădea învățătură în fiecare zi în Templu. Preoții de seamă, cărturarii și mai‑marii poporului căutau să‑L omoare, dar nu știau cum să facă, pentru că poporul se ținea după El ca să‑L asculte.