Luca 1:39-66

În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale . Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici, pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine. Numele Lui este sfânt și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El. El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui: i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor, i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale; a venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și‑a amintit de mila Sa – după cum le‑a vorbit părinților noștri – față de Avraam și urmașii lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă. Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!” Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s‑au mirat. Dintr‑odată, i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 1:39-66