Iona 2:3-10

Mă aruncaseși în adânc, în inima mărilor, și puhoiul de ape mă împresura; toate talazurile și toate valurile Tale au trecut peste mine. Credeam că sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi și că nu voi mai vedea Templul Tău cel sfânt. Apele mă învăluiau, aproape să‑mi ia viața, adâncul mă împresura, iarba mării mi se înfășura în jurul capului. Până la temeliile munților coborâsem, zăvoarele pământului m‑ar fi închis pe vecie, dar Tu mi‑ai scos viața din groapă, DOAMNE, Dumnezeul meu! Când mi se stingea sufletul în mine, mi‑am amintit de DOMNUL, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. Cei ce se alipesc de idolii deșerți își părăsesc credincioșia. Dar eu Îți voi aduce jertfe cu strigăte de mulțumire; voi împlini juruințele pe care le‑am făcut. Mântuirea vine de la DOMNUL!” DOMNUL i‑a vorbit peștelui și peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Iona 2:3-10