Ierubaal (sau Ghedeon) și tot poporul care era cu el s‑au trezit dis‑de‑dimineață și și‑au așezat tabăra la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de ei, lângă dealul More, în vale.
DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care îl ai cu tine este prea numeros ca să‑l dau pe Madian în mâinile lui; nu cumva să se mândrească Israel împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit!» De aceea, vestește astfel în auzul poporului: «Dacă cineva este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului!»” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s‑au întors și au mai rămas zece mii.
DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul încă este prea numeros. Coboară‑i la apă și acolo îi voi încerca; cel despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine» va merge cu tine, și cel despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine» nu va merge cu tine.” Ghedeon a coborât poporul la apă, și DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să‑i pui deoparte; la fel să faci cu toți cei care se vor pune pe genunchi să bea!” Cei ce au lipăit apa ducând‑o la gură cu mâna au fost în număr de trei sute de oameni; toți ceilalți au îngenuncheat ca să bea apa. DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi izbăvi și‑l voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare la casa lui!” Au luat merindele poporului și șofarele lor. Apoi Ghedeon i‑a trimis pe toți ceilalți bărbați ai lui Israel la corturile lor și i‑a păstrat pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era mai jos de el, în vale.
În aceeași noapte, DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te și coboară‑te în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale! Dacă ți‑e frică să cobori, coboară în tabără cu Pura, slujitorul tău! Ascultă ce vorbesc și după aceea ți se vor întări mâinile ca să cobori împotriva taberei!” El s‑a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la marginea străjuită a taberei. Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului năvăliseră în vale ca un nor de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. Ghedeon a sosit și iată că un om îi povestea tovarășului său un vis. El zicea: „Iată, am visat un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a ajuns până la cort, l‑a lovit, și cortul s‑a prăbușit; l‑a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărâmat.” Tovarășul lui a răspuns și i‑a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul din Israel; Dumnezeu i‑a dat în mâinile lui pe Madian și întreaga tabără.”
Când a auzit Ghedeon povestirea visului și tâlcuirea lui, s‑a aplecat cu fața la pământ. Apoi s‑a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Ridicați‑vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” I‑a împărțit pe cei trei sute de oameni în trei cete și le‑a dat tuturor șofare, urcioare goale și făclii înăuntrul urcioarelor. Și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine! Când eu voi ajunge la marginea taberei, să faceți cum fac eu! Când vom sufla din șofar eu și toți cei ce vor fi cu mine, să suflați și voi din șofare de jur împrejurul taberei și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»”
Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la marginea taberei pe la începutul străjii de la miezul nopții, îndată după schimbarea străjerilor. Au sunat din șofare și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini. Cele trei cete au suflat din șofare și au spart urcioarele; țineau făcliile în mâna stângă și șofarele în mâna dreaptă, ca să poată sufla, și au strigat: „Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. Cei trei sute de oameni au suflat din șofare, iar DOMNUL a făcut ca cei din tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora și împotriva întregii tabere. Atunci, tabăra a fugit până la Bet‑Șita, spre Țerera, până la hotarul cu Abel‑Mehola, lângă Tabat.