Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele. Dar în a doua încăpere intra numai marele‑preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort. Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului. Aceste rânduieli exterioare au de‑a face doar cu mâncăruri, băuturi și felurite îmbăieri, fiind rânduite până la vremea îndreptării. Dar Hristos, devenit Mare‑Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație), nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică. Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului
Citește Evrei 9
Ascultă Evrei 9
Partajează
Compară toate versiunile: Evrei 9:6-13
Salvează versete, citește când nu ești conectat la internet, vizionează materiale video cu învățături și multe altele!
Acasă
Biblia
Planuri
Videoclipuri