Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt DOMNUL, care te‑am scos din Ur, din Caldeea, ca să‑ți dau în stăpânire țara aceasta.” Avram a zis: „Stăpâne DOAMNE, prin ce voi cunoaște că o voi lua în stăpânire?” Și Domnul i‑a zis: „Adu‑mi o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.” Avram le‑a luat pe toate acestea, le‑a despicat în două și a pus jumătățile una în fața celeilalte, dar păsările nu le‑a despicat. Păsările răpitoare s‑au năpustit asupra stârvurilor, dar Avram le‑a alungat.
Pe la apusul soarelui, un somn adânc a venit peste Avram și, iată, o spaimă și un întuneric mare au căzut peste el. Domnul i‑a zis lui Avram: „Să știi negreșit că cei din sămânța ta vor locui ca străini într‑o țară care nu este a lor, vor sluji ca robi și vor fi asupriți patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi vor sluji îl voi judeca Eu, și după aceea vor ieși de acolo cu averi mari. Tu te vei duce la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. În al patrulea neam se vor întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și‑a atins încă vârful.”
După asfințitul soarelui, s‑a făcut întuneric adânc și deodată s‑a arătat un vas de lut fumegând, o torță aprinsă, care a trecut printre animalele despicate.
În ziua aceea, DOMNUL a făcut legământ cu Avram și i‑a zis: „Seminței tale îi dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat, și anume țara cheniților, a cheniziților, a cadmoniților, a hitiților, a fereziților, a refaimilor, a amoriților, a canaaniților, a ghirgasiților și a iebusiților.”