Teofile, în prima carte am istorisit tot ce a început Isus să facă și să‑i învețe pe oameni, până în ziua în care a fost luat la cer, după ce le‑a dat porunci apostolilor pe care‑i alesese prin Duhul Sfânt. După patima Lui, li S‑a înfățișat viu prin multe dovezi, li S‑a arătat timp de patruzeci de zile și a vorbit cu ei cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când mâncau ei împreună, le‑a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le‑a zis El, „ați auzit‑o de la Mine. Căci Ioan a botezat în apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați în Duhul Sfânt.”
Cei ce erau adunați L‑au întrebat, zicând: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” El le‑a răspuns: „Nu vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‑a hotărât prin autoritatea Sa. Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” După ce a vorbit astfel, pe când se uitau la El, Isus S‑a înălțat la cer și un nor L‑a ascuns de privirile lor. Și pe când stăteau ei cu privirile ațintite spre cer, iar El Se înălța, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Ei au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S‑a înălțat la cer dintre voi va veni în același fel cum L‑ați văzut mergând la cer.”
Atunci, s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în zi de sabat. Au intrat în casă și au urcat în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau acolo: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau într‑un cuget în rugăciune [și în cereri], împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.
În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – numărul celor adunați fiind cam de o sută douăzeci – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai înainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L‑au prins pe Isus. El, care era din numărul nostru, părtaș aceleiași slujbe, a cumpărat un ogor cu plata nelegiuirii, a căzut cu capul înainte, a plesnit la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Hacheldamáh , adică: «Ogorul sângelui». Căci este scris în cartea Psalmilor:
Pustie să‑i rămână locuința
și nimeni să nu locuiască în ea!
și:
Slujba lui s‑o ia altul!
Trebuie deci ca unul dintre bărbații care ne‑au însoțit în tot timpul cât a trăit Domnul Isus printre noi, începând de la botezul lui Ioan până în ziua când S‑a înălțat de la noi, să fie martor al învierii Lui împreună cu noi.” Ei au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi s‑au rugat, zicând: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales să ia parte la această slujire și apostolie din care Iuda a căzut, mergând unde îi era locul.” Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
