2 Corinteni 7:2-11

Faceți‑ne loc în inima voastră! N‑am nedreptățit pe nimeni, n‑am păgubit pe nimeni, n‑am înșelat pe nimeni. Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci am spus deja că sunteți în inimile noastre, ca să murim împreună și să trăim împreună. Am o mare încredere în voi. Mă laud cu voi în multe privințe. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n‑a avut nicio odihnă. Am avut tot felul de necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeriți, ne‑a mângâiat prin venirea lui Tit. Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost el însuși mângâiat la voi. El ne‑a adus vești despre dorința voastră arzătoare, despre mâhnirea voastră și despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. Cu toate că v‑am întristat prin epistola mea, nu‑mi pare rău, dar și dacă mi‑ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v‑a întristat (fie și pentru scurtă vreme) – acum mă bucur, nu pentru că v‑ați întristat, ci pentru că v‑ați întristat spre pocăință. Căci v‑ați întristat după voia lui Dumnezeu, ca să nu aveți nicio pagubă din partea noastră. Într‑adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care nu‑ți pare rău, pe când întristarea lumii aduce moarte. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce însuflețire a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce indignare! Ce frică! Ce dorință arzătoare! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate ați dovedit că sunteți nevinovați în privința aceasta.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 2 Corinteni 7:2-11