1 Samuel 17:32-51

David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului! Robul tău va merge să se lupte cu el!” Saul i-a zis lui David: „Nu poți să te duci să te lupți cu filisteanul acesta, căci tu ești un tinerel, și el este un om deprins cu războiul încă din tinerețea lui.” David i-a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. Așa a doborât robul tău leul și ursul; și filisteanul acesta necircumcis va sfârși ca ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.” David a mai zis: „DOMNUL, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Atunci Saul i-a zis lui David: „Du-te, și DOMNUL să fie cu tine!” Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui: i-a pus coif de aramă pe cap și l-a îmbrăcat cu platoșă. David și-a încins sabia peste armură, dar nu i-a venit la îndemână să meargă, fiindcă nu era obișnuit cu ea. Atunci i-a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu acestea, căci nu sunt obișnuit.” Așa că David le-a lăsat deoparte. Și-a luat toiagul în mână, și-a ales cinci pietre netede din râu și le-a pus în traista lui de păstor, în săculeț. Apoi, cu praștia în mână, s-a apropiat de filistean. Filisteanul s-a apropiat și el de David, iar omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a uitat și, când l-a zărit pe David, l-a privit cu dispreț, căci nu vedea în el decât un tânăr roșcovan și frumos la înfățișare. Filisteanul i-a zis lui David: „Oare sunt eu câine, de vii la mine cu toiege?” Apoi filisteanul l-a blestemat în numele dumnezeilor lui. Filisteanul a adăugat: „Vino încoace, și am să dau carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului!” David i-a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu lance și cu suliță, dar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI Oștirilor, al Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o! Astăzi, DOMNUL te va da în mâinile mele, te voi răpune și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că există un Dumnezeu în Israel. Și toată adunarea aceasta va ști că DOMNUL nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. A DOMNULUI este lupta și El vă dă în mâinile noastre.” Când filisteanul a dat să iasă în întâmpinarea lui David, David s-a repezit pe câmpul de bătaie ca să dea piept cu filisteanul. Și-a vârât mâna în traistă, a luat de acolo o piatră, a aruncat-o cu praștia și l-a lovit pe filistean în frunte; piatra i-a intrat în frunte, iar filisteanul s-a prăbușit cu fața la pământ. David, cu o praștie și o piatră, a fost mai tare decât filisteanul; fără să fi avut o sabie în mână, l-a doborât pe filistean și l-a omorât. David a alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, scoțând-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Când au văzut filistenii că viteazul lor a murit, au rupt-o la fugă.