Vreau să vă reamintesc, fraților, Evanghelia pe care v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați crezut. V‑am învățat, înainte de toate, ceea ce și eu am primit, anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, și că i S‑a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. La urmă de tot, ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să mă numesc apostol, fiindcă am prigonit biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt, și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic; ba încă am trudit mai mult decât toți; totuși, nu eu am trudit, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Așadar, fie eu, fie ceilalți, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‑a înviat.