Marcu 14:1-26

După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor. În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor.