Marcu 12:18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44
Marcu 12:18 VDC
Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare
Marcu 12:19 VDC
„Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’
Marcu 12:20 VDC
Erau dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș.
Marcu 12:21 VDC
Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea.
Marcu 12:22 VDC
Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia.
Marcu 12:23 VDC
La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă.”
Marcu 12:24 VDC
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
Marcu 12:25 VDC
Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
Marcu 12:26 VDC
În ceea ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’?
Marcu 12:27 VDC
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”
Marcu 12:28 VDC
Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
Marcu 12:29 VDC
Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’
Marcu 12:30 VDC
și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
Marcu 12:31 VDC
Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Marcu 12:32 VDC
Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El
Marcu 12:33 VDC
și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.”
Marcu 12:34 VDC
Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
Marcu 12:35 VDC
Pe când învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
Marcu 12:36 VDC
Însuși David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’
Marcu 12:37 VDC
Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
Marcu 12:38 VDC
În învățătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe.
Marcu 12:39 VDC
Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe
Marcu 12:40 VDC
casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
Marcu 12:41 VDC
Isus ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult.
Marcu 12:42 VDC
A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan.
Marcu 12:43 VDC
Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie
Marcu 12:44 VDC
căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”