YouVersion
Pictograma căutare

Luca 20:20-40

Luca 20:20-40 VDC

Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. La urma tuturor, a murit și femeia. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.” Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.” Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.