Vă voi da păstori după inima Mea și vă vor paște cu pricepere și cu înțelepciune. Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea’, zice Domnul, ‘nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul. În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte în țara pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.’ Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată!’ și nu te vei mai abate de la Mine. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel”, zice Domnul. Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. „Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. În adevăr, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinților noștri din tinerețea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.”