Aşadar, dacă există vreo încurajare în Hristos, vreo mângâiere a iubirii, vreo împărtăşire a Duhului, dragoste şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget. Nu faceţi nimic din duşmănie sau pentru slavă deşartă ci, cu smerenie, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de el. Nimeni să nu aibă grijă doar de ale sale, ci şi de cele ale altora. Gândiţi şi voi la fel ca Hristos Iisus, care fiind din fire Dumnezeu, nu a profitat de egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci s-a golit pe Sine şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor, fiind cunoscut după înfăţişare ca om. S-a smerit pe Sine, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Numele, care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice genunchi: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt şi toată lumea să dea mărturie că Iisus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
Astfel, preaiubiţilor, după cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu doar atunci când eram eu de faţă, ci mai ales acum, când lipsesc, duceţi până la capăt, cu frică şi cutremur, mântuirea voastră