Marcu 6:45-56

Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage. Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte, Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe, căci L-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor, pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm. Şi numai ce a ieşit din corabie, că îndată l-au şi cunoscut. Cutreierând tot ţinutul acela, oamenii au început să-i ducă pe bolnavi pe paturi oriunde auzeau că este El. Şi oriunde se ducea El, prin târguri, în cetăţi sau în sate, îi aşezau acolo, la marginea drumului, pe cei bolnavi şi Îl rugau ca măcar de poala hainei Lui să-i lase să se atingă, iar toţi cei care se atingeau de El se vindecau.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Marcu 6:45-56