Marcu 14:1-52

După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-L prindă şi să-L omoare, dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.” Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul Lui. Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir? Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine. Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare. Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.” Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-L dea în mâinile lor într-un moment potrivit. Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?” Şi a trimis pe doi din ucenicii Lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia Mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.” Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele. Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece. Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi Mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu Mine.” Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?” El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu Mine în vas. Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.” Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul Meu.” A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor. Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris: Voi bate păstorul şi oile se vor risipi. Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Atunci Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.” Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de Mine de trei ori.” El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu Tine, eu nu mă voi lepăda de Tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi. Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până ce Mă voi ruga.” Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească. Apoi le-a zis: „Sufletul Meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.” Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta. El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la Mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!” Când a venit înapoi şi i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas? Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte. Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă. A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.” Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care Îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.” Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi I-a zis: „Rabbi!” apoi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea. Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.” Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit. Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna. Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.