Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece toate bolile. I-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece. Le-a spus: „Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. În casa în care intraţi, să rămâneţi acolo până veţi pleca. Şi unde nu vă vor primi, ieşiţi din cetatea aceea şi scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor.” Iar ei, plecând, mergeau prin sate, ducând vestea cea bună şi vindecând pretutindeni.
A auzit şi Irod tetrarhul toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan s-a sculat din morţi, alţii că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei vechi. Irod a spus: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Atunci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
După ce s-au întors, apostolii I-au povestit câte făcuseră. Şi, luându-I cu El, deoparte, a plecat într-o cetate numită Betsaida. Dar mulţimile au aflat şi L-au urmat, iar El, primindu-le, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. Ziua era pe sfârşite, iar cei doisprezece au venit să-I spună: „Lasă mulţimea să meargă prin satele şi cătunele din jur să se adăpostească şi să-şi găsească de mâncare, fiindcă aici suntem în loc pustiu.” Iisus însă le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti; doar să mergem noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta.” Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a spus ucenicilor Săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci.” Au făcut aşa şi s-au aşezat toţi. Şi Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii. Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-a strâns ce mai rămăsese: douăsprezece coşuri.
Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.