Luca 5:2-11

Iisus a văzut două bărci oprite lângă ţărm. Pescarii coborâseră din ele şi îşi spălau mrejele. Urcând într-una din ele, care era a lui Simon, i-a cerut să o îndepărteze puţin de ţărm. Apoi s-a aşezat şi a început să înveţe din barcă mulţimile. După ce a terminat de vorbit i-a spus lui Simon: „Ieşi din nou la apă adâncă şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuit.” Dar Simon I-a răspuns: „Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.” Şi, făcând aşa, au prins atât de mulţi peşti încât se rupeau mrejele. Le-au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă barcă să vină să-i ajute. Au venit şi au umplut ambele bărci încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Iisus şi a spus: „Îndepărtează-Te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”; fiindcă îi cuprinsese spaima pe el şi pe cei care erau cu el din cauza pescuitului pe care îl făcuseră; la fel şi pe Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Dar Iisus i-a zis lui Simon: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni.” Iar ei, ducând corabia la mal, au lăsat totul şi L-au urmat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 5:2-11