În zilele acelea, Cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie toată lumea. Acest recensământ s-a făcut prima oară pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Şi au mers toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David. A mers să se înscrie cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată. Şi în timp ce erau acolo i s-a împlinit vremea să nască şi L-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.
Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii. Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică. Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul. Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.” Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-L laude pe Dumnezeu:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
şi pe pământ pace oamenilor
faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa.
După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.” Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. Văzându-L, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea cumpănindu-le în inima ei. Păstorii s-au întors preamărindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese.
Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, I-au pus numele Iisus, aşa cum Îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece.
Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze Domnului, precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului , şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei .
Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui. Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Unsul Domnului. A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii L-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea, L-a luat în braţe şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:
Slobozeşte-l acum pe robul Tău, Stăpâne,
după cuvântul Tău, în pace,
căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,
lumină pentru luminarea neamurilor
şi slava poporului Tău Israel.
Iar tatăl şi mama Lui se mirau de cele spuse despre El. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi va fi un semn care va stârni împotrivire. Iar prin sufletul tău va trece o sabie ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi.”
Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei. Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte. A venit şi ea în acelaşi ceas şi Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
