Evrei 5:1-9

Căci, oricare mare preot ales dintre oameni, este pus să-L slujească pe Dumnezeu, pentru oameni, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor faţă de cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă el însuşi este supus slăbiciunii şi, din cauza ei, trebuie să aducă jertfă şi pentru păcatele sale, aşa cum aduce pentru cele ale poporului. Şi nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost Aaron. La fel şi Hristos, nu s-a slăvit pe Sine Însuşi, făcându-se mare preot, ci Dumnezeu I-a zis: Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut! După cum spune şi în alt loc: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. În zilele vieţii Sale în trup, El a adus rugăciuni şi cereri, cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care Îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat datorită credincioşiei Lui. El, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea prin ceea ce a suferit şi a ajuns desăvârşit, devenind pentru toţi cei care Îl ascultă cauza mântuirii veşnice