De aceea, eu, Pavel, întemniţat de dragul lui Hristos pentru voi, neamurile – cu siguranţă aţi auzit de harul pe care Dumnezeu, în planul Său, mi l-a dat pentru voi, de taina pe care, prin revelaţie, El mi-a făcut-o cunoscută, după cum v-am scris pe scurt mai înainte. De acolo, dacă citiţi, puteţi înţelege cunoaşterea pe care o am despre taina lui Hristos, care în veacurile trecute nu a fost arătată oamenilor aşa cum a fost revelată acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi, în Duhul: prin evanghelie, neamurile au şi ele parte de moştenire, aparţin aceluiaşi trup şi sunt şi ele părtaşe la făgăduinţă, în Hristos Iisus. Eu am devenit slujitorul acestei evanghelii prin harul pe care Dumnezeu mi l-a dat în dar după cum lucrează puterea Sa. Mie, celui mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat acest har de a vesti neamurilor bogăţia de nepătruns a lui Hristos şi de a arăta tuturor care este planul tainei ascunse din veci în Dumnezeu, care pe toate le-a creat, pentru ca înţelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu să fie cunoscută acum, prin Biserică, de stăpânirile şi domniile din ceruri, după hotărârea din veci pe care El a împlinit-o în Hristos Iisus, Domnul nostru. În El avem, încredinţaţi fiind, îndrăzneală şi cale deschisă către Dumnezeu, prin credinţa în El. Pentru aceasta, vă rog, să nu vă pierdeţi curajul din pricina suferinţelor mele pentru voi, fiindcă ele sunt slava voastră.