Venind la discipoli, a văzut o mare mulțime în jurul lor și cărturari care discutau cu ei. Îndată ce mulțimea l-a văzut, a rămas uimită și a alergat să-l întâmpine. Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutați cu ei?”. Atunci, unul din mulțime i-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trântește la pământ, iar el face spume, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”. Atunci el le-a răspuns: „O, generație necredinciosă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceți-l la mine!”. L-au adus la el și, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] și, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume. [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?”. El i-a zis: „Din copilărie. De multe ori l-a aruncat chiar și în foc și în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poți, îndură-te de noi și ajută-ne!”. Isus i-a spus: „«Dacă poți?». Toate sunt posibile pentru cel care crede”. Tatăl copilului, strigând, a spus îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinței mele!”. Văzând Isus că se adună mulțimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut și surd, eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri niciodată în el!”. Strigând și scuturându-l puternic, [duhul necurat] a ieșit, iar el a devenit ca un mort, încât mulți spuneau că a murit. Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare. Apoi, intrând în casă, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut să-l scoatem?”. El le-a spus: „Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.