Când s-au apropiat de Ierusalím, la Betfaghé și Betánia, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om nu s-a așezat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l! Și dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», spuneți-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»”. Ei au plecat și au găsit măgărușul legat la poartă, afară, în drum. Și l-au dezlegat. Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți, dezlegați măgărușul?”. Ei le-au zis după cum le spusese Isus și i-au lăsat [să plece]. Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, iar [Isus] s-a așezat pe el. Mulți își așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri. Iar cei care mergeau înaintea lui și cei care-l urmau strigau:
„Osana! Binecuvântat cel ce vine
în numele Domnului!
Binecuvântată este împărăția care vine,
a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”.
Și [Isus] a intrat în Ierusalím, în templu; și privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieșit spre Betánia împreună cu cei doisprezece.
În ziua următoare, ieșind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. Și, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau.