Urcând Isus spre Ierusalím, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli și le-a spus pe drum: „Iată, noi urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâinile] arhiereilor și ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, îl vor da pe [mâinile] păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit, dar a treia zi va învia!”.
Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedéu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. El i-a zis: „Ce vrei?”. I-a spus: „Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și unul la stânga ta, în împărăția ta!”. Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care am să-l beau eu?”. I-au spus: „Putem”. El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit de Tatăl meu”.
Când au auzit ceilalți zece, au fost cuprinși de indignare față de cei doi frați. Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Știți că cei care conduc neamurile le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”.
În timp ce ieșeau din Ierihón, o mare mulțime îl urma. Și iată, doi orbi stăteau pe marginea drumului. Și, auzind că trece Isus, au strigat: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”. Mulțimea însă îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”. Oprindu-se, Isus i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”. I-au spus: „Doamne, să ne deschizi ochii!”. Atunci, lui Isus i s-a făcut milă și le-a atins ochii. Îndată și-au recăpătat vederea și l-au urmat.