Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán și a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”.
Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii și diavolul i-a spus: „Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:
«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora
și numai lui îi vei sluji»”.
L-a dus apoi în Ierusalím și l-a așezat pe coama templului și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris:
«Le va porunci îngerilor săi
în privința ta ca să te păzească
și: Te vor duce pe mâini
ca nu cumva să-ți lovești piciorul
de vreo piatră»”.
Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. Și după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
„Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi
eliberarea
și celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți;
să vestesc un an de bunăvoință
al Domnului”.
Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el.