În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare. Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat. Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea: «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”. Atunci și-au amintit de cuvintele lui. Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. Erau: Maria Magdaléna, Ioana și Maria, [mama] lui Iacób, și altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor. Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale și nu le-au crezut.
Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile și a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.
Și iată că în aceeași zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la șaizeci de stádii de Ierusalím. Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?”. Ei s-au oprit triști. Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalím și nu știi cele petrecute în zilele acestea?”. El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au răstignit. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineață și, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?”. Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.
Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei. Și pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor. Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.
Și ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei, care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Símon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
