În timp ce se apropia de Betfaghé și Betánia, lângă Muntele numit al Măslinilor, a trimis doi discipoli, spunându-le: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată: dezlegați-l și aduceți-l! Dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», îi veți spune astfel: «Domnul are nevoie de el»”. Când au plecat cei trimiși, au găsit după cum le-a spus. În timp ce ei dezlegau măgărușul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegați măgărușul?”. Atunci ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el”. Apoi l-au adus la Isus și aruncându-și hainele peste măgăruș, l-au urcat pe Isus deasupra. Pe când el înainta, își aruncau hainele pe drum.
Apropiindu-se de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut, spunând:
„Binecuvântat cel ce vine, regele,
în numele Domnului!
Pace în cer
și glorie în înaltul [cerurilor]!”.
Atunci unii farisei din mulțime i-au spus: „Învățătorule, mustră-ți discipolii!”. Dar el le-a răspuns: „Vă spun: dacă aceștia vor tăcea, vor striga pietrele”.
Când s-a apropiat, văzând cetatea, [Isus] a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. Căci vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor săpa tranșee în jurul tău, te vor încercui și te vor asedia din toate părțile, te vor face una cu pământul pe tine și pe copiii tăi care sunt în tine și nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.
Apoi, intrând în templu, [Isus] a început să-i alunge pe vânzători, spunându-le: „Este scris:
«Casa mea va fi casă de rugăciune.
Însă voi ați făcut-o peșteră
de tâlhari»”.
Și învăța în templu în fiecare zi, iar arhiereii și cărturarii, precum și mai-marii poporului căutau să-l omoare. Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ținea după el ca să-l asculte.