Evrei 5:1-9

Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relațiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri și jertfe pentru păcate. El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranță și în rătăcire, întrucât și el este cuprins de slăbiciune și din cauza ei trebuie să ofere [jertfe] pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru sine. Nimeni nu-și ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaròn. Tot la fel și Cristos: nu și-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu ești tu; eu, astăzi, te-am născut”; după cum se mai spune în alt loc: „Tu ești preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”. În zilele vieții sale pământești, el a oferit, cu strigăte puternice și cu lacrimi, rugăciuni și cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte și a fost ascultat datorită evlaviei lui. Și, deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el