Fiica Sionului să vie
Cu strigăte de bucurie!
De veselie plin, la fel,
Să strige dar, și Israel!
Veselă saltă! Te ridică
Și tu, cea care îi ești fiică
Ierusalimului! Să-ți fie
Sufletul plin de veselie!
Al tău Domn a găsit cu cale,
Capăt de-a pus, pedepsei tale!
Dușmanul ți l-a-ndepărtat!
Domnul – Cel care-i Împărat
În Israel – este cu tine
Și în al tău mijloc El vine,
Iar de necaz – de bună seamă –
Nu trebuie să mai ai teamă,
Și nici de vreo nenorocire
Ce se abate peste fire!
Când va veni timpul acel,
Ierusalimului astfel
I se va spune: „Nu te teme
Tu, de nimic, în orice vreme!
Sionule, să te zorești
Și brațele să-ți întărești!”
Căci al tău Domn și Dumnezeu,
În al tău mijloc e, mereu,
Asemeni unui viteaz care
Îți poate da ajutorare.
El se va bucura de tine,
Iar a Lui dragoste-L va ține
Vesel numai și-nflăcărat
Doar pentru tine, ne-ncetat.
„Îi strâng pe toți cei întristați
Care departe sunt aflați
De a ta sfântă adunare.
Am să îi strâng pe toți cei care
Din al tău mijloc au ieșit
Și-acum ocara i-a lovit.
În vremile de mai târziu,
Eu împotrivă am să fiu,
La cei care te asupresc.
Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc.
Îi strâng pe toți cei izgoniți
Și vă voi face ca să fiți
O pricină de slavă mare
Și laudă printre popoare,
Mereu, în orișicare țară,
Unde acum purtați ocară.
În vremea ‘ceea, de apoi,
Vă voi aduce înapoi.
Vă strâng pe toți cei izgoniți
Și vă voi face ca să fiți
O pricină de slavă mare
Și laudă nepieritoare,
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Căci voi aduce înapoi
Pe prinșii voștri de război,
Sub ochii voștri – negreșit –
Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”