Apoi el, iarăși, a luat
Cuvântul și mi-a explicat:
„Ăsta-i cuvântul Domnului.
Află că ăst cuvânt al Lui
E îndreptat către acel
Care-i numit Zorobabel
Și-n felu-acesta cuvântează:
„Ăst lucru nu se-ntemeiază
Nici pe putere sau tărie,
Ci împlinit are să fie
Prin Duhul Meu biruitor” –
A zis Domnul oștirilor.
„Dar cine ești tu, munte mare?
Cine ești tu, să fii în stare
Să stai în față la acel
Care-i chemat Zorobabel?
Iată dar, ceea ce-ți voi face:
Într-un loc șes, te voi preface.
Căci piatra cea mai însemnată,
Pe Templu fi-va așezată,
De el, în strigătele care
Vor cere pentru ea-ndurare!”
Cuvântul mi-a vorbit astfel:
„Mâinile lui Zorobabel
Pus-au, la Casă, temelie.
De-aceea, ele au să fie
Cele cari au s-o isprăvească.
Iată, au să se împlinească
Aceste lucruri, iar apoi,
Veți ști cu toții că la voi,
Am fost trimis de Cel pe care
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Cine-i cel cari disprețuiește
Ziua care se dovedește
A fi mai slabă, când știut
Este că-i zi de început?
Iată, cei șapte au să fie,
Mereu, doar plini de bucurie,
Privind la cumpăna pe care,
Zorobabel, în mâini, o are.
Cei șapte-s ochii Domnului.
Pe-ntinderea pământului,
Cutreieră neobosiți,
Fiind mereu, neadormiți.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
