Îngerul, însă, a vorbit
Și-aste cuvinte le-a rostit:
„Luați-i straiele murdare
Pe cari le poartă!”, după care,
S-a-ntors spre Iosua, de-ndată,
Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată,
Nelegiuirile aflate,
În tine, sunt îndepărtate
Și te îmbrac cu straie care
Se dovedesc de sărbătoare!”
Atuncea eu am îndrăznit
Și-aste cuvinte le-am rostit:
„Gândit-am că e bine – iată –
Pe capul lui, mitră curată,
Să se așeze!” I-au adus
O mitră și pe cap i-au pus.
Straie curate i s-au dat,
Cu care fost-a îmbrăcat.
În acest timp, în fața lui,
Ședea Îngerul Domnului.
Lui Iosua, el i-a vorbit
Și astfel i-a mărturisit:
„Așa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„De umbli pe căile Mele,
Păzind poruncile acele
Pe care Eu le-am rânduit,
Află atunci că, negreșit,
Vei judeca și Casa Mea
Și-asemenea vei priveghea
Asupra curților acele
Cari se vădesc drept ale Mele.
Te las să intri împreună
Cu cei care aici se-adună.
Ascultă Iosua, tu care
Ești așezat drept preot mare.
De-asemenea, vor asculta
Și cei aflați în fața ta,
Căci ei, tovarăși, se vădesc
Și-n a ta slujbă te-nsoțesc.
În vremea ce o să sosească,
Ei, semne, au să se vădească,
Atunci când voi aduce Eu,
Odrasla Mea, pe Robul Meu.
Căci iată că spre piatra care,
În față, Iosua o are,
Sunt șapte ochi care privesc.
Eu Însumi chiar, am să cioplesc
Ce trebuie săpat pe ea.
Păcatul țării ăsteia,
Nelegiuirile aflate
În ea, vor fi înlăturate
Doar într-o zi, căci negreșit,
Domnul oștirii a vorbit.”
„Atunci” – a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are –
„Unii pe alții vă chemați,
Sub viță sau smochin, să stați.”