„Casa lui Iuda o-ntăresc
Și-n urmă am să izbăvesc
Și casele cele pe care,
Pe-acest pământ, Iosif le are.
De ei Mi-e milă, iar apoi
Îi voi aduce înapoi
Și-i fac precum au fost odat’,
De parcă nu i-am lepădat.
Eu am să îi ascult mereu,
Căci le sunt Domn și Dumnezeu.
Iar Efraim are să fie
Ca un viteaz și bucurie
În inimă, ca și de vin,
Avea-va-n vremile ce vin.
Lucrul acesta-l vor vedea
Ai lor feciori și vor avea,
În inimi, numai veselie,
Căci Domnul le e bucurie.
Atunci, din fluier, am să sun
Și-n acest fel am să-i adun,
Fiindcă i-am răscumpărat.
Vor fi precum au fost odat’,
Pentru că – iată – bunăoară,
Sporesc precum odinioară.
Printre popoare-i risipesc
Și-acolo unde se găsesc,
De Mine au să-și amintească.
Cu-ai lor copii au să trăiască
Și au să se întoarcă-apoi.
Îi voi aduce înapoi
De prin Egipt; de-asemenea,
I-aduc și din Asiria,
Și în Liban am să îi pun
Și-n Galaad am să-i adun,
Încât ținuturile-acele
Se vor vădi mici a fie ele,
Pentru al lor mare popor.
Căci prin strâmtoarea mărilor
Are să treacă Israel.
Atunci, o să lovească el,
În valul mării și, de-ndat’,
Adâncul Nil va fi uscat.
Frântă va fi Asiria.
Toiagul care cârmuia
La Egipteni, peste-a lor țară,
Atunci va trebui să piară.
Acele vremuri, când sosesc,
În Domnul am să-i întăresc
Și vor umbla-n Numele Lui” –
Zice Cuvântul Domnului.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
