Zaharia 1:1-7

Luna a opta se făcea Și-al doilea an se dovedea De când ajunse, la domnie, Dariu ca așezat să fie, Când – din înaltul cerului – Veni Cuvântul Domnului, La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido, căci proroc Al Domnului, în acel loc, Se dovedise a fi el. Cuvântul zise-n acest fel: „Iată că Domnu-i supărat! Pe-ai voști’ părinți, S-a mâniat! Le spune dar: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-l are, În acest fel a cuvântat: „Veniți la Mine, de îndat’, Pentru că doar astfel, apoi, Am să Mă-ntorc și Eu, la voi.” Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.” „Unde-s acum acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Prorocii ar fi izbutit, Veșnic, apoi, să fi trăit? Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!” Nu apucase să apună, Încă, a unsprezecea lună, Căci douăzeci și patru zile Trecut-au din ale ei file. A unsprezecea lună-aflată În an, „Șebat”, este chemată. Anul al doilea se vădea, De când Dariu împărățea. Cuvântul Domnului, de sus, Veni atuncea și S-a dus La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido. Negreșit, La el, Cuvântul a venit, Pentru că se vădea proroc Al Domnului, în acel loc. Iată dar, ceea ce i-a spus Cuvântul Cel venit de sus

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Zaharia 1:1-7