Să știi că-n Creta te-am lăsat
Pentru că trebuie-așezat
În rânduială – negreșit –
Tot ce-a rămas de rânduit
Și-apoi, prezbiteri, să așezi,
Peste cetăți, și să veghezi,
Neîncetat, ca împlinit
Să fie tot ce-am poruncit.
Prezbiterul, cum ți-am spus ție,
Mereu va trebui să fie
Un om curat, fără prihană,
Lipsit de orice meteahană,
Cu o femeie însurat,
Cu fii care s-au arătat
Că nu pot – pentru ne-ascultare
Și nici pentru destrăbălare –
Drept vinovați, a fi găsiți,
Ci credincioși, sunt dovediți.
Episcopul – cari, negreșit,
Drept econom e socotit,
Că este pentru Dumnezeu –
Neprihănit va fi, mereu.
Să nu fie-ncăpățânat,
Să nu fie, la vin, dedat,
Nici bătăuș, nici mâncător,
Nici lacom și nici doritor
De vreun câștig mârșav; ci el
Va trebui să fie-altfel;
De oaspeți, fi-va primitor;
De bine, va fi iubitor;
Să fie drept, sfânt, cumpătat;
Mereu, să fie înfrânat;
Numai al adevărului
Cuvânt, să fie-n gura lui,
Căci se vădește potrivit
Cu-nvățătura ce-a primit,
Putând a fi, astfel, în stare,
Sfaturi să dea, la fiecare,
Pornite dintr-o sănătoasă
Învățătură și serioasă.
Cu El, nebiruit, va sta
Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
