Aflați că Duhu-adeverește –
Când, cu al vostru, se unește –
Că noi suntem copiii Lui,
Suntem copiii Domnului.
Și dacă rang de fii avem,
Atunci moștenitori suntem:
Îl moștenim, pe Cel de Sus,
Noi, împreună cu Iisus,
Dacă-mpreună cu El știm,
Cu-adevărat, să suferim,
Ca să fim proslăviți apoi,
Asemeni lui Hristos, și noi.
Eu socotesc că ne-nsemnate
Sunt suferințele-ndurate –
În vremile de-acum – de noi,
Față de slava de apoi;
Față de slava viitoare,
Care-o s-o aibă fiecare,
Nu-s vrednice a fi aduse
Ele, și-alăturea ei, puse.
De-asemeni, toată firea, iată,
Cu o dorință înfocată,
Așteaptă-a fi descoperiți
Fiii lui Dumnezeu, iubiți.
Căci toată firea – pot a spune –
Supusă-i sub deșertăciune;
Dar nu-i de voie-n astă stare,
Ci din pricina celui care,
În astă stare, a adus-o
Când reușit-a de-a supus-o.
Acum, cu o nădejde vie,
Firea așteaptă, ca să vie,
Vremea, în care, dezrobită,
Va fi și ea și, izbăvită,
De stricăciunea ce-o robea,
Să poată-apoi parte-a avea
De slobozenia slavei lor,
Adică ai copiilor
Pe care-i are Dumnezeu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
