„De-aceea, fraților, vă zic
Că nu mai datorăm nimic
Firii acesteia, acum.
Să nu trăim, deci, nicidecum,
După îndemnurile ei,
Căci au să piară toți acei
Care, neîncetat, trăiesc
După îndemnul cel firesc.
Dacă prin Duhul, bunăoară,
Puteți să faceți ca să moară
Faptele trupului, să știți
Că voi, atunci, o să trăiți.
Cei ce-s călăuziți mereu,
De Duhul de la Dumnezeu,
Copii ai Săi sunt, negreșit.
Iar voi, cu toții, n-ați primit
Un duh cari este de robie
Ca frică, astfel, să vă fie;
Aveți un duh de înfiere
Care, mereu, ne dă putere,
Ca să strigăm cu toți, deodată,
Acum, „Ava”, adică „Tată”.