Nu știți că dacă robi vă dați
Cuiva, ca să îl ascultați,
Sunteți robiți de-acela care
Are a voastră ascultare –
Fie că este un păcat
Care spre moarte-i îndreptat,
Fie că-i vorba de-o pornire
Cari duce la neprihănire?
Aceste toate fiind spuse,
Vor trebui a fi aduse,
Din partea voastră, tot mereu,
Doar mulțumiri, lui Dumnezeu:
Când robi ați fost voi, în păcat,
El va făcut de-ați ascultat,
În inimi, de dreptarul care
Această-nvățătură-l are,
Pe care voi ați auzit-o
Și-n urmă, iată, ați primit-o.
Acuma, trebuie să știți
Că dacă fost-ați izbăviți
De sub păcat, robi – ați văzut –
Neprihănirii, v-ați făcut.
În felul vostru, omenesc,
Eu am dorit să vă vorbesc,
Din pricină că fiecare,
O fire pământească, are.
Așa precum voi ați făcut –
În vremea care a trecut –
Din ale voastre mădulare,
Niște unelte – roabe – care
Slujeau necurățiilor,
Precum și făr’delegilor –
Încât, apoi, v-ați pomenit
Că făr’delegi ați săvârșit –
La fel, acuma, fiecare,
Din ale sale mădulare,
Să facă roabe destinate
A fi neprihănirii date,
Ca la sfințirea voastră, voi
S-ajungeți, în ăst fel, apoi!
Să știți, când față de păcat,
Drept robi, cu toții, v-ați aflat,
Slobozi – după a voastră fire –
Voi, față de neprihănire,
Erați, atuncea, socotiți.
Și ce-ați făcut? Vă amintiți?
Ce roade ați adus? Ei bine,
Roade de cari vă e rușine,
Pentru că știe fiecare
Că toate lucrurile care,
La început, le-ați săvârșit,
Au plată, moartea, la sfârșit.
Acuma dar, când vă găsiți,
De tot păcatul, izbăviți –
Și ați ajuns a fi, mereu,
Robi numai pentru Dumnezeu –
Ați dobândit – ca rod – sfințirea
Și-apoi, în urmă, nemurirea,
Căci viața cea vremelnică
Se varsă-n viața veșnică.
Iată că moartea e lăsată,
Pentru păcat, a fi drept plată.
Însă, acum, darul pe care,
Pentru noi, Dumnezeu îl are,
E viața veșnică – v-am spus –
În Domnul nost’, Hristos Iisus.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
