„Hristos fusese, fraților,
Într-adevăr, un slujitor
Pentru tăierea împrejur,
Spre-a dovedi, celor din jur,
Credincioșia Domnului
Și-a întări cuvântul Lui –
Adică ce-a făgăduit
Părinților, necontenit –
Ca Neamurile, tot mereu,
Slavă să-I dea, lui Dumnezeu,
Tocmai așa precum s-a zis
Și cum e, în Scriptură, scris:
„De-aceea printre Neamuri, eu
Am să Te laud, tot mereu,
Și voi cânta, pentru-al Tău Nume,
Neîncetat, oriunde-n lume.”
De-asemenea, iarăși s-a zis
Și, în Scriptură, este scris:
„Voi Neamurilor, hai, veniți!
Cu-al Său popor, vă veseliți!”,
Sau: „Neamuri! Să Îl lăudați
Pe Domnul; slavă să Îi dați,
Necontenit, Domnului Sfânt,
Orice popor, de pe pământ.”
Isaia tot așa a zis
Și-n prorocia lui a scris:
„În vremile ce au să vină,
Din Iese, crește-o Rădăcină,
Ca peste Neamuri să domnească,
Iar ele să nădăjduiască
În al Său Nume, tot mereu.”
Vreau, al nădejdii Dumnezeu,
Să toarne bucurii apoi,
Să toarne pacea, peste voi,
Căci ele sunt de trebuință
Și le primiți doar prin credință,
Ca în nădejde, tari să fiți,
Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”