Romani 15:1-6

„Acuma, noi, aceia cari Ne-am dovedit a fi mai tari, Suntem datori să încercăm, Ca slăbiciunea s-o răbdăm, Celor care-s mai slabi ca noi, Ca lor să le plăcem apoi, Nu nouă înșine, vezi bine. De-aceea spun că, orișicine Va trebui, astfel, să facă, Încât aproapelui să-i placă Făcând, atunci, prin a lui fire, Posibilă a sa zidire. Căci și Hristos – prin ce-a făcut – Nu Sie Însuși Și-a plăcut, Ci a făcut precum s-a zis, Precum e, în Scriptură, scris: „Ocara ce lovea în Tine, Iată, căzut-a peste Mine.” Deci, să luăm bine aminte La ce s-a scris mai înainte, Căci tot ce-i scris, e pentru noi, Ca să putem lua, apoi, Învățătură, fiecare, Prin mângâiere și răbdare Cari, în Scriptură, le găsim, Și astfel, să nădăjduim. Al mângâierii Dumnezeu – Și al răbdării – tot mereu, Să facă să aveți, în voi, Unii față de alți-apoi, Un simțământ venit de sus, Pildă fiind Hristos Iisus. Căci, împreună – toți, apoi, O inimă și-o gură – voi Să Îl slăviți, neîncetat, Pe Cel cari, pe Hristos, L-a dat, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Tată al Domnului Iisus.