Mereu, pe sfinți, să-i ajutați,
Când, în nevoie, sunt aflați.
De oaspeți, trebuie să știți,
Ca, primitori, oricând, să fiți.
Pe cei care vă prigonesc,
Să-i binecuvântați, doresc;
Mereu deci, binecuvântați,
Și nu cumva să blestemați.
Vă bucurați și fiți voioși,
Alături de cei bucuroși,
Dar să-nvățați a plânge-apoi –
Cu toți cei care plâng – și voi.
Un lucru, să mai țineți minte:
S-aveți aceleași simțăminte,
Unii față de alții. Stați,
Doar în smerenie. Nu umblați
După un lucru socotit
Înalt, ci stați la cel smerit.
Să căutați a fi deștepți:
Nu vă dați, singuri, înțelepți.”
„Nu-ntoarce, seamănului tău,
Nicicând dar, răul pentru rău.
Să urmărească orișicine,
Neîncetat, doar ce e bine
Pentru folosul tuturor,
Al tuturor oamenilor.
Dacă e cu putință-apoi –
În cât va atârna de voi –
Mereu, cu oamenii, să știți,
În pace, ca să viețuiți.
Deci, prea iubiților mei frați,
Voi, singuri, nu vă răzbunați;
Ci să-L lăsați pe Dumnezeu
Să Se răzbune, căci, mereu,
El va trimite-a Sa mânie,
Exact așa după cum scrie:
„Doar Eu am drept de răzbunare
Și dăruiesc la fiecare,
Câte-o răsplată, pe măsură” –
Ne spune Domnul, prin Scriptură.
Deci tu, nu face nici un rău.
Dacă cumva, vrăjmașul tău
Este flămând și-n lipsă mare,
Fă bine și dă-i de mâncare.
Dacă-i e sete, dă-i să bea,
Căci doar atuncea, vei vedea,
Că dacă astfel procedezi,
Cărbuni aprinși, ai să așezi –
Îngrămădiți – pe capul său.
Să nu fii biruit de rău –
Nu te lăsa – ci minte ține:
Să biruiești răul, prin bine.”