Mereu, pe sfinți, să-i ajutați,
Când, în nevoie, sunt aflați.
De oaspeți, trebuie să știți,
Ca, primitori, oricând, să fiți.
Pe cei care vă prigonesc,
Să-i binecuvântați, doresc;
Mereu deci, binecuvântați,
Și nu cumva să blestemați.
Vă bucurați și fiți voioși,
Alături de cei bucuroși,
Dar să-nvățați a plânge-apoi –
Cu toți cei care plâng – și voi.
Un lucru, să mai țineți minte:
S-aveți aceleași simțăminte,
Unii față de alții. Stați,
Doar în smerenie. Nu umblați
După un lucru socotit
Înalt, ci stați la cel smerit.
Să căutați a fi deștepți:
Nu vă dați, singuri, înțelepți.”
„Nu-ntoarce, seamănului tău,
Nicicând dar, răul pentru rău.
Să urmărească orișicine,
Neîncetat, doar ce e bine
Pentru folosul tuturor,
Al tuturor oamenilor.
Dacă e cu putință-apoi –
În cât va atârna de voi –
Mereu, cu oamenii, să știți,
În pace, ca să viețuiți.