Între aceștia, mai apoi,
Iată, acum, sunteți și voi,
Chemați – așa precum am spus –
Să fiți, ai lui Hristos Iisus.
Acum dar, vouă, tuturor
Celor din Roma, fraților,
Chemați pentru ca sfinți să fiți,
Fiind de Dumnezeu iubiți,
Vă trimit har și pace, eu,
De la al nostru Dumnezeu –
Tatăl pe care-L avem sus –
Și de la Domnul nost’, Iisus!”
„Întâi de toate, îmi doresc,
Lui Dumnezeu, să-I mulțumesc –
Cât am să pot eu, de frumos –
Prin Domnul nost’, Iisus Hristos,
Pentru voi toți, căci e vestită
Credința voastră, și-i vădită
În toată lumea. Dumnezeu,
Pe care Îl slujesc mereu,
În al meu duh, fără-ncetare,
Trudind în Evanghelia care
E-a Fiului Său – cum v-am spus –
A Domnului Hristos Iisus,
Martor îmi e, precum că eu,
În rugăciune, tot mereu,
Vă pomenesc, cerând apoi,
Să pot ca să ajung la voi,
Prin voia Lui, să pot avea
Plăcerea de a vă vedea.
Pentru că iată, eu doresc,
Necontenit, să vă-ntâlnesc,
Să pot ca să vă dau apoi –
Atunci când voi veni la voi,
Cândva – un dar duhovnicesc,
Prin care să vă întăresc,
Sau, mai degrabă, să-ncercăm
Cu toți să ne îmbărbătăm,
Căci lucrul este cu putință
Prin legătura de credință,
Pe care o aveți, mereu,
Voi toți și-asemenea și eu.
Multe momente au fost când,
Iată, că am avut de gând
Ca să ajung până la voi
Și să culeg vreun rod apoi,
Așa precum am mai făcut
Cu alții, însă, n-am putut.
De câte ori am încercat,
Fost-am, mereu, împiedicat.
Eu sunt dator și Grecilor,
Dator sunt și Barbarilor,
Dator sunt celor învățați,
Precum și celor ne-nvățați.
Vreau să v-aduc la cunoștință,
Că am o aprigă dorință
Ca să ajung să vă-ntâlnesc
Și, Evanghelia, s-o vestesc
Printre voi toți – dragii mei frați –
Care, la Roma, vă aflați.”
„Căci vreau ca să se știe bine,
Că mie nu îmi e rușine
De Evanghelia lui Hristos!
Ea nu-i un lucru rușinos,
Ci o putere e, mereu,
Cari este de la Dumnezeu
Și care vine, peste fire,
Ca să aducă mântuire
Peste acela care crede.
Întâi – așa precum se vede –
Ea este a Iudeului
Și-apoi este a Grecului.
Deoarece în ea-i vădită –
Și-acuma e descoperită –
Neprihănirea cea pe care
Domnul o dă, la fiecare,
Doar prin credință – cum am zis –
Și cum e, în Scriptură, scris:
„Doar prin credință, negreșit,
Trăi-va cel neprihănit”.”